E oficial!
Thursday, April 16, 2009
M-am mutaaaat!
Daca nu functioneaza redirectionarea automata, intrati aici:
http://raluxa.com
Pe drum
Wednesday, April 15, 2009
Gratie unor vrajitori ai WordPress-ului, cuibul meu e construit si deja sunt la stadiu de amenajari interioare. Mi-am suflecat manecile si m-am apucat de zugravit si dereticat pe ici-colo.
Nu va fi .ro ci .com, si abia astept sa-l vad gata! Promite sa fie mult mai confortabil decat am sperat vreodata, placut vederii si functional, ca mi-a fost dotat cu toate accesoriile la care am tot ravnit in ultima vreme.
Acum ma intorc la mop si bidinea, ca mai am de munca.
Dar o noapte alba n-a mai fost de mult traita cu asa zambet pe buze. Ca motanul din Alice in Tara Minunilor, ranjesc anticipativ. Gen.
Read more...
Of, tranzitie!
Tuesday, April 14, 2009
Credeam ca ma descurc la blogging. Acum mi-am dat seama ca nu stiu nimic. Nimic. Sunt o biata printesa lipsita de orice abilitati tehnice (suspin). Crescuta in colivia blogspot.com, intr-o captivitate calduta si prietenoasa. Acu incerc sa-mi iau zborul spre cuibul propriu, si descopar ca habar n-am sa impletesc doua crengute ca sa incep sa-l construiesc.
Ma holbez la pagina aia neprietenoasa de wordpress si ma ia cu frig. Ca de, in libertate e frig si ploua dusmanos, iar eu am plecat doar cu un bagaj firav de cunostinte, neputincios in fata provocarilor.
Prevad o lunga tranzitie presarata la tot pasul cu erori, lacune, privare de somn , abuz de tigari si accese de disperare in care imi voi chinui redundant laptopul.
Ajutor, vreau sa-mi construiesc cuibul .ro!
Read more...
Bietele emoticoane...
Monday, April 13, 2009
Satule de controverse online, emoticoanele cedeaza psihic si se sinucid:
Alex, Nihasa, uite ce tragedie ati provocat...
PS: Tre' sa recunosc ca sunt o inraita utilizatoare de emoticoane, pana la stadiul de dependenta si abuz. Asa ca o asemenea pierdere ma afecteaza intr-un hal de nedescris.
L-am gasit!
Luni dimineata, exercitiu de perspicacitate vizuala. Eu l-am gasit. Voi?
(click pentru a mari) Read more...
Spectator la Dupa bloguri
Are si blogosfera romaneasca emisiune la teve: Dupa bloguri, difuzata de Realitatea TV. Prima editie: s-a intamplat duminica 12 aprilie la 23:30.
Inevitabil, am abandonat laptopul jumatate de ora ca sa-i vad pe sticla pe Arhi in troleu, VisUrat in haine de camuflaj, Sirb, CTP (n-am prea inteles de ce, ca doar a recunoscut ca e un specimen care fiinteaza pe langa spatiul virtual) si sa-i admir masina lui Adrian Tudor din Spania (6 trepte, clima bizonica).
Dupa bloguri are si site, si cont de twitter, si-a facut temele in online dar in spatiul de emisie ar trebui sa se mai adune un pic si sa prezinte felii coerente din blogosfera. Cu alte cuvinte, puteau sa ramana si ei la un singur subiect pe care sa-l trateze in emisiune. M-au plimbat prin revolutia din Moldova, teste de rromanism, filmuletul cu emoticoane, mi-au servit un interviu lung cu CTP in care am aflat ca Zoso pierde teren in fata lui Dostoievski si ca YouTube e bun samd. Ca privitor, m-am simtit aruncata de colo-colo intr-un amestec de topicuri si cand imi capta unu’ atentia, se trecea brusc la altu’.
Concluzia: Pentru o emisiune de 20 si ceva de minute, cam multe directii superficial tratate. Si nu-mi place deloc, deloc melodia de generic. Zic.
Banuiala mea: Indiferent cine, cat si cum o va critica in blogosfera, nimeni nu va refuza o invitatie de a aparea in emisiune. Tentatia aparitiei pe sticla o va absolvi pe Dupa bloguri de multe pacate.
Inregistrarea emisiunii aici; au mai scris Arhi, VisUrat, Zoso, Piticu, Manafu, Sirb si probabil multi altii.
Read more...
Armonie conjugala cu sentinta pe viata
Sunday, April 12, 2009
Am dat si pe Twitter ieri link-ul, dar nu-mi revin din soc: exista un site de online dating pentru detinutele condamnate pe viata fara posibilitatea de eliberare conditionata! Unde? In SUA, bineinteles: www.conjugalharmony.com.
Site-ul se axeaza strict pe casatorii pentru sexul in vizitele conjugale. Profilul unei puscariase iti spune motivul condamnarii, iar majoritatea candidatelor sunt rezonabil de aratoase. Motive pentru care ti-ai alege o nevasta care va zace in inchisoare tot restul vietii? Gasesti tot pe site:
Site-ul se axeaza strict pe casatorii pentru sexul in vizitele conjugale. Profilul unei puscariase iti spune motivul condamnarii, iar majoritatea candidatelor sunt rezonabil de aratoase. Motive pentru care ti-ai alege o nevasta care va zace in inchisoare tot restul vietii? Gasesti tot pe site:
All The Sex, None of The Nagging!Nu ma pot hotari daca barbatii care ar opta pentru asa ceva ar trebui sa fie: la randul lor (fosti) condamnati? refuzati ai societatii care nu isi pot gasi o femeie in viata reala? misogini care vor exclusiv sexul dintr-o casnicie / relatie? masochisti care s-ar casatori cu o poza de pe un website alaturi de care scrie "Assault, aggravated assault, assault with a deadly weapon and burglary"?
Are you tired of wondering if she’s cheating on you? Do you love to leave the toilet seat up? Want to enjoy freedom on the weekend and watch a little football with your buddies, rather than work on your “honey do” list? [...] With a conjugal marriage, you will finally have a wife with the perfect amount of freedoms and rights, and more importantly, you will finally start enjoying your own. [...] By marrying a convict inside the prison system you can rest easy knowing that the state is looking out for you, and that you will be free of the nagging, shopping trips and extra-marital oversight so stifling to your relationship.
Ce e amuzant e ca site-ul isi asigura potentialii clienti ca in 99% din cazuri pot rasufla usurati: consoarta va ramane in inchisoare pentru tot restul vietii. In rarele ocazii cand nevasta e gratiata, exista contracte prenuptiale care sa anuleze casnicia "in order to preserve your assets and pursue a new jailbird partner".
Ce e trist: intrebarea care apare - ce se intampla cu un eventual copil nascut intr-un asemenea mariaj in care sotii n-au nimic in comun si nu vor imparti niciodata un camin?
Freaks.
La multi ani, florilor!
Voua, Florentinelor, Florinelor, Cameliilor, Violetelor si Vioricilor, Deliilor si Lacramioarelor, Crinelor, Margaretelor si Narciselor, Anemonelor, Lianelor, Romanitelor dar si Florinilor, Florentinilor, Narcisilor si altor nume de flori:La multi ani de Florii!
Documentare si traditii simpatice despre ziua de azi: aici si aici. Iar daca vreti sa va amuzati, iata cum arata pagina de Wikipedia despre Palm Sunday tradusa in romana.
Buna Duminica Floriilor tuturor!
Read more...
Vacanta in imagini
Saturday, April 11, 2009
(pentru a mari colajele, click pe fiecare dintre ele; linkurile de pe numele capitalelor duc spre albumele respective)
Viena:
Bruxelles:
Amsterdam:
Ai fost cu mine
O amintire din vacanta fara tine.
In drum spre Paris, cand playlistul din iPod ajunge la Sinead O'Connor - Nothing compares to you si afara incepe sa ploua obosit, gandurile mele zboara la tine fara sa ma pot opune. Imagini cu noi se suprapun, nepoftite, peste privelistea Frantei rurale ce mi se revarsa in fata ochilor.
O vreme, picaturile de ploaie de afara sunt lacrimile mele care se lipesc de partea gresita a geamului masinii.
Intr-adevar, te-am adus cu mine si aici.
Read more...
In drum spre Paris, cand playlistul din iPod ajunge la Sinead O'Connor - Nothing compares to you si afara incepe sa ploua obosit, gandurile mele zboara la tine fara sa ma pot opune. Imagini cu noi se suprapun, nepoftite, peste privelistea Frantei rurale ce mi se revarsa in fata ochilor.
O vreme, picaturile de ploaie de afara sunt lacrimile mele care se lipesc de partea gresita a geamului masinii.
Intr-adevar, te-am adus cu mine si aici.
Acasaaaaa
Friday, April 10, 2009
Am ajuns in sfarsit in Bucuresti, dupa un zbor intr-un avion plin cu capsunari si femei de serviciu care isi meritau mai degraba locul in personalul de Radauti. Am trecut prin sase tari mai mult sau mai putin europene, am vizitat si fotografiat patru capitale, dar poze pun maine, ca azi e rost de odihna si de recapitulare a motivelor pentru care sunt fericita sa ma regasesc acasa:
- am internet la o viteza rezonabila;
- berea de calitate e mai ieftina, tigarile la fel;
- sunt oameni pe strada si dupa miezul noptii;
- e mai cald;
- un drum cu masina pe autostrada nu ma usuca de bani;
- vorbesc la perfectie limba :p
- pot sa raspund la telefon fara sa platesc pentru asta;
- am prieteni care ma ajuta la bagaje si cu care ies la bere sau cumparaturi;
- nu-mi amortesc falcile raspunzand zambetului profesional prin magazine;
- am dreptul sa-i trantesc in nas usa de la lift vecinului care ma enerveaza;
- pot lasa Canonul sa se odihneasca vreo saptamana ;
- am un job care imi aduce bani pe care sa-i cheltui in urmatoarea excursie prin afara.
Olanduta
Wednesday, April 08, 2009
Olanda din afara Amsterdamului este o tarisoara cu personalitate de imperiu, unde mana omului face in fiecare zi diferenta pe un taram chinuit de prea multa apa. Olandezul e un Peter Pan sau un hobbit cu rigurozitate germana. Infrastructura, arhitectura, agricultura si alte ture sunt executate cu precizie uluitoare si cu zambetul pe buze.
Cuvantul definitoriu e dragut. Tara e draguta, privelistile sunt dragute, iar olandezul e atat de dragut incat alinta in diminutive tot ce-l inconjoara.
Dupa 6 ore in Olanda, intri pe autostraduta, te opresti pentru un suculet si o ciocolatica, te uiti la cesulet si iti aduci aminte ca trebuie sa ajungi acasuta. Asa ca pleci din tara lalelelor cu zambetul pe buze si cu o supradoza de glucoza mentala, care iti va prinde bine cand trebuie sa te intorci in tara ta de restriste.
Read more...
Cuvantul definitoriu e dragut. Tara e draguta, privelistile sunt dragute, iar olandezul e atat de dragut incat alinta in diminutive tot ce-l inconjoara.
Dupa 6 ore in Olanda, intri pe autostraduta, te opresti pentru un suculet si o ciocolatica, te uiti la cesulet si iti aduci aminte ca trebuie sa ajungi acasuta. Asa ca pleci din tara lalelelor cu zambetul pe buze si cu o supradoza de glucoza mentala, care iti va prinde bine cand trebuie sa te intorci in tara ta de restriste.
Relaxare
Tuesday, April 07, 2009
Thuin este un oras belgian de turta dulce in care viata linistita e la mare pret. Prin fata balconului de la apartamentul unde stau trece un parauas cu apa atat de limpede incat se vad pestii inotand in timp ce ratele trec agale asteptand sa fie hranite de locatari. La geam zambesc turnurile unui castel cocotat pe un deal si luminat noaptea. Oamenii sunt calmi si obisnuiti sa respecte si sa fie respectati. Nimeni nu ridica vocea, nimeni nu se incrunta macar. Un peisaj de casute din caramida garnisit cu ciripit de pasarele si clipocit de apa curgatoare.
Please don't make me go back home.
Read more...
Doua cu romanii din Viena
Monday, April 06, 2009
...amandoua la hotel.
- Aflam la receptie ca parcarea se plateste: 0.5 euro pe ora, primele doua ore gratuite de fiecare data cand intri in parcare. Avand in vedere ca ne-am tot plimbat prin oras, pana la urma n-am platit decat 4 euro, cat am dormit. In hotel s-au mai cazat odata cu noi niste romani care si-au parcat masina intr-o parcare gratuita, la 2 km distanta.
- In dimineata urmatoare, la micul dejun (5 euro de persoana pentru o abundenta de mancare, cafele si bunavointa), apar aceiasi romani, protestand ca de banii aia n-au sunca si oua prajite. "Ai naibii austrieci, ne-au furat SI aici", i-am auzit vorbind, in timp ce plecau din restaurant, sub privirile confuze ale personalului hotelier, cu bratele incarcate de iaurturi cu fructe, croissante, pateuri si pachete de crackers. Provizii pentru drum.
BRB
Friday, April 03, 2009
Asa cum am mai zis, plec intr-o vacanta prin Europa, destinatia finala Bruxelles.Mie imi doresc distractie placuta, iar voua, sa ne revedem cu bine. Intre timp, simtiti-va liberi sa scotociti pe aici daca vreti sa ma cunoasteti mai bine, aici daca aveti chef de lectura sau de vreun film, prin gafe sau paradoxuri daca aveti chef sa zambiti un pic sau sa ridicati o spranceana. Imi las aici gandurile cele mai intime, fotografiile si cocktailul de opinii.
Nu uitati de blogul meu, ma intorc peste o saptamana cu povesti si fotografii. Daca s-a inventat wireless-ul pe unde trec, oi povesti si intre timp. Sa ne citim sanatosi!
Judecata
Thursday, April 02, 2009
Nu, nu ma refer la comentariile de aici. Aici imi exercit dreptul la cenzura si sterg cam tot ce e licentios, dandu-le ocazionalilor strambatori din nas prilejul sa ma jigneasca prin alte locuri, preferabil la ei pe blog, ca sa fiu sigura ca nu le voi citi niciodata obiectiile.
Cel mai rau doare (pentru majoritatea - ca n-oi fi eu speciala) sa te judece un prieten. Si, mai rau, sa-ti fie dat sa constati singur verdictul, ca nu ti l-a comunicat personal. Pe lumea asta exista o mana de oameni la a carei opinie tin in mod deosebit, iar ei nu coincid 100% cu prietenii mei (sorry guys...) Mai sunt si cunostinte, fosti profesori sau sefi, oameni al caror cuvant si-a castigat in timp greutate in fata mea. Asa ca daca imi esti prieten si te numeri totodata si printre cei a caror parere taie si spanzura in ochii mei, te poti considera partas al unei micro-elite.
Azi m-am lasat judecata de unul din privilegiati, in maniera fierului inrosit. Adica nu simteam ce ma asteapta, pana in secunda cand m-a usturat cumplit. Mi-a desfiintat abordarile, opiniile, stilul si comportamentul de blogosfera, iar eu m-am simtit ca un copil care e amendat de politia rutiera pentru ca n-are permis de sedere in carucior.
Cel mai rau doare (pentru majoritatea - ca n-oi fi eu speciala) sa te judece un prieten. Si, mai rau, sa-ti fie dat sa constati singur verdictul, ca nu ti l-a comunicat personal. Pe lumea asta exista o mana de oameni la a carei opinie tin in mod deosebit, iar ei nu coincid 100% cu prietenii mei (sorry guys...) Mai sunt si cunostinte, fosti profesori sau sefi, oameni al caror cuvant si-a castigat in timp greutate in fata mea. Asa ca daca imi esti prieten si te numeri totodata si printre cei a caror parere taie si spanzura in ochii mei, te poti considera partas al unei micro-elite.
Azi m-am lasat judecata de unul din privilegiati, in maniera fierului inrosit. Adica nu simteam ce ma asteapta, pana in secunda cand m-a usturat cumplit. Mi-a desfiintat abordarile, opiniile, stilul si comportamentul de blogosfera, iar eu m-am simtit ca un copil care e amendat de politia rutiera pentru ca n-are permis de sedere in carucior.
Am fost acuzata ca am intrat prea adanc in blogosfera punct ro. El, blogger expat de ani de zile, ma admonesteaza ca ma integrez, cu pasi mici, in comunitatea online din Romania. Pentru asta NU se mai regaseste aici, NU mai citeste, NU mai comenteaza, NU ma mai tine in blogroll. Si, desi pierderea in cifre n-ar trebui sa valoreze mare lucru, m-am intristat vazandu-ma judecata cu asprime pentru ceea ce ma entuziasmeaza, ma intriga, ma dezgusta sau ma invita la scris.
Sunt proaspat sosita intr-o comunitate al carei deficit de imagine se bazeaza uneori pe motive juste, ancorandu-se alta data in crunta nedreptate. Unde zeci de bloguri se nasc in fiecare luna, iar cei mari si vechi sunt balacariti zilnic de wannabe's care si-ar dori nespus sa le ia locul, pentru a scrie exact la fel si a-si contura cu precizie de xerox acelasi profil. Unde inteligenta si profesionalismul sunt desfiintate de copy-pasteri agramati. Fac parte dintr-o lume in care, dupa ce injuri la tine pe blog, te intorci si lasi un trackback celui pe care l-ai injurat, ca sa stie vasta lui audienta ca esti special si impotriva. Si nu uiti sa ii jignesti si pe ei, sperand in sinea ta ca iti vor creste traficul pentru o zi.
Sunt membra a unei comunitati in care gramatica limbii romane e o provocare si textele scrise (nu le pot spune articole) sunt fidele stilului de oratorie la coltul blocului cu coji de seminte lipite pe buze. Dar apartin in aceluiasi timp si unei paturi sociale de oameni informati, lucizi, coerenti, profunzi, acuzatori, inteligenti, creativi, carismatici si trend-setteri.
Si de-aia sunt in acelasi timp mandra si frustrata. Faptul ca blogosfera romaneasca este eterogena si asincretica ma nauceste un pic. In fiecare zi descopar noi idoli si ma impiedic de gunoaie proaspat aruncate. Poate am inceput sa ma identific cu punct ro, poate cititorul postarilor de la inceput nu o mai recunoaste pe cea de pe homepage, dar il asigur ca sunt in continuare eu insami. Cea care scrie exclusiv despre ce ii trece prin cap si prin filtrele de bun simt care ajusteaza continutul blogului.
Voi asculta pareri de la straini fara sa clipesc si fara sa investesc prea multa importanta in asta. Dar, in acelasi timp, voi suporta cu greu verdictul unui prieten care nu ma mai recunoaste aici, unde fiecare pixel ma reprezinta.
As cere un apel, dar stiu ca nu se va schimba completul de judecata. Asa ca nu am de ales: imi continui drumul prin blogosfera punct ro, incercand sa aleg ce e mai bun din ea si din mine...
Read more...
Sunt proaspat sosita intr-o comunitate al carei deficit de imagine se bazeaza uneori pe motive juste, ancorandu-se alta data in crunta nedreptate. Unde zeci de bloguri se nasc in fiecare luna, iar cei mari si vechi sunt balacariti zilnic de wannabe's care si-ar dori nespus sa le ia locul, pentru a scrie exact la fel si a-si contura cu precizie de xerox acelasi profil. Unde inteligenta si profesionalismul sunt desfiintate de copy-pasteri agramati. Fac parte dintr-o lume in care, dupa ce injuri la tine pe blog, te intorci si lasi un trackback celui pe care l-ai injurat, ca sa stie vasta lui audienta ca esti special si impotriva. Si nu uiti sa ii jignesti si pe ei, sperand in sinea ta ca iti vor creste traficul pentru o zi.
Sunt membra a unei comunitati in care gramatica limbii romane e o provocare si textele scrise (nu le pot spune articole) sunt fidele stilului de oratorie la coltul blocului cu coji de seminte lipite pe buze. Dar apartin in aceluiasi timp si unei paturi sociale de oameni informati, lucizi, coerenti, profunzi, acuzatori, inteligenti, creativi, carismatici si trend-setteri.
Si de-aia sunt in acelasi timp mandra si frustrata. Faptul ca blogosfera romaneasca este eterogena si asincretica ma nauceste un pic. In fiecare zi descopar noi idoli si ma impiedic de gunoaie proaspat aruncate. Poate am inceput sa ma identific cu punct ro, poate cititorul postarilor de la inceput nu o mai recunoaste pe cea de pe homepage, dar il asigur ca sunt in continuare eu insami. Cea care scrie exclusiv despre ce ii trece prin cap si prin filtrele de bun simt care ajusteaza continutul blogului.
Voi asculta pareri de la straini fara sa clipesc si fara sa investesc prea multa importanta in asta. Dar, in acelasi timp, voi suporta cu greu verdictul unui prieten care nu ma mai recunoaste aici, unde fiecare pixel ma reprezinta.
As cere un apel, dar stiu ca nu se va schimba completul de judecata. Asa ca nu am de ales: imi continui drumul prin blogosfera punct ro, incercand sa aleg ce e mai bun din ea si din mine...
ZBB spameaza in continuare
ORGANIZATOR ZBB said...
Salut. Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam, insa deocamdata este o buna modalitate de transmitere a unei informatii. Apelam la oameni inteligenti din blogosfera si care pot in acelasi timp sa fie promotori ai acestui fenomen in Bucuresti. INSCRIE-TE LA ZIUA BLOGGERILOR BUCURESTENI ( PE ZBB-2009.RO AI FORMULARUL DE INSCRIERE ) si vino alaturi de noi la festival impreuna cu cat mai multi prieteni. Da acest mesaj mai departe in blogosfera.Vor fi premii, petreceri, multa distractie si nu in ultimul rand o mare gasca de bloggeri cu care poti lega prietenii. Fiecare blogger inscris va primi cadou, saptamanal o invitatie de doua persoane la Eurocinema. Te asteptam
Multumim.
March 31, 2009 7:55 PM
Buna modalitate de transmitere a unei informatii? Not! Probabil ca in viziunea lor, daca iti ceri scuze pentru "mesajul de tip spam", te consideri iertat. Maine ma duc sa fur din hypermarket, sa-mi cer scuze la casa si sa plec si cu produsele.
Unele mentalitati pur si simplu nu se schimba niciodata, indiferent cine si cat le ajuta.
PS: Dezbaterea din Club A a avut loc luni, 30 martie.
Read more...
PS: Dezbaterea din Club A a avut loc luni, 30 martie.
Jurnal de training
Wednesday, April 01, 2009
In ultima vreme am tinut-o la serviciu numai in traininguri. "Foarte bine", ati zice, "e rost de invatatura noua si gratis. Si de chiul de la datorie". Numai ca trainingurile sunt pe aceleasi proceduri pe care le aplic deja de doi ani, si din cauza asta se numesc refreshere.
Reteta unui refresher e simpla: se iau zece plictisiti, se arunca intr-o sala de sedinte unde apare un trainer care le spune ce stiau deja, pret de vreo doua ore. Din decor: laptop (fara incarcator, ca la jumatatea prezentarii sa ramana fara baterie), proiector (nu conteaza daca e stramb sau nefocusat), flipchart (cu mazgalituri din traininguri interioare, oricum nu va fi folosit) si neaparat un PowerPoint cu multe slide-uri.
Azi am participat la un refresher. De obicei nu iau notite, ca stiu dinainte ca n-o sa-mi zica nimic nou. Dar din nu stiu ce exces de zel m-am dus cu caiet si pix. Asa ca le-am folosit pentru a tine un jurnal de training. Cum e ala? Pai, ca un jurnal clasic, iti notezi in el ganduri, impresii si cam tot ce ti se intampla.
Acestea fiind spuse, spilcuiesc din jurnalul de azi:Slide 3: Are 66 de slide-uri. Am tras cu ochiul in bara de PowerPoint.
Slide 6: Think CONCEDIU...
Slide 10: E scrisa marunt, de sus pana jos si ramane pe ecran cam 20 secunde. Bine ca nu suntem obligati s-o citim.
Slide 14: Trainerul constata lipsa recuzitei: “M-ar fi ajutat un flipchart dar… nu am!” Nimeni nu se ofera sa-l aduca. In fundul salii, cineva rontaie Bake Rolls.
Slide 19: Cuvantul “Enablement” arata funny scris. O constiincioasa pune prima intrebare. Raspunsul trainerului incepe cu "Nu stiu" si se termina cu "Echipa cutare ar trebui sa stie cel mai bine".
Slide 24: Mi se paruse ca lipseste din prezentare si l-am rugat pe trainer sa dea un pic inapoi. S-a executat incantat de interesul meu si m-a intrebat ce neclaritati aveam. M-am balbait.
Slide 30: Restul plictisitilor se intreaba ce naiba tot scriu atat si, din competitivitate, se chinuie sa scrijeleasca si ei doua vorbe.
Slide 36: Trainerul pune ciudat accentul pe “uplift”: pe a doua silaba, ca la “lift”. Imi pun niste Fanta.
Slide 39: In sala se deseneaza, se joaca avioane, se filmeaza cu mobilul si chiar se atipeste pe alocuri.
Slide 49: Incerc sa ghicesc daca trainerul va insista pe un slide cu numar par sau impar. Alaturi, cineva se trezeste speriat cand tusesc zgomotos.
Slide 51: Mi se sopteste: "Sa stii ca si Icsulescu a adormit la un moment dat"
Slide 53: “Aaaa… foile astea trebuia sa vi le dau la inceput!" Se distribuie foi, se mai sparge un pic plictiseala.
Slide 59: Wow, mai avem un pic!!
Slide 64: Initialele mele preferate: Q&A! Aha, deci ultimele doua slide-uri erau goale... Gataaa, n-are nimeni intrebari, nu-i asa? Eu, conclusiva: “Multumim, ne trimiti prezentarea pe mail, da?" Trainerul: “Sigur… de fapt cred ca v-am trimis-o din greseala ieri...”
Nu-i mai raspunde nimeni. Lumea s-a imprastiat deja fericita.
Read more...
Slide 6: Think CONCEDIU...
Slide 10: E scrisa marunt, de sus pana jos si ramane pe ecran cam 20 secunde. Bine ca nu suntem obligati s-o citim.
Slide 14: Trainerul constata lipsa recuzitei: “M-ar fi ajutat un flipchart dar… nu am!” Nimeni nu se ofera sa-l aduca. In fundul salii, cineva rontaie Bake Rolls.
Slide 19: Cuvantul “Enablement” arata funny scris. O constiincioasa pune prima intrebare. Raspunsul trainerului incepe cu "Nu stiu" si se termina cu "Echipa cutare ar trebui sa stie cel mai bine".
Slide 24: Mi se paruse ca lipseste din prezentare si l-am rugat pe trainer sa dea un pic inapoi. S-a executat incantat de interesul meu si m-a intrebat ce neclaritati aveam. M-am balbait.
Slide 30: Restul plictisitilor se intreaba ce naiba tot scriu atat si, din competitivitate, se chinuie sa scrijeleasca si ei doua vorbe.
Slide 36: Trainerul pune ciudat accentul pe “uplift”: pe a doua silaba, ca la “lift”. Imi pun niste Fanta.
Slide 39: In sala se deseneaza, se joaca avioane, se filmeaza cu mobilul si chiar se atipeste pe alocuri.
Slide 49: Incerc sa ghicesc daca trainerul va insista pe un slide cu numar par sau impar. Alaturi, cineva se trezeste speriat cand tusesc zgomotos.
Slide 51: Mi se sopteste: "Sa stii ca si Icsulescu a adormit la un moment dat"
Slide 53: “Aaaa… foile astea trebuia sa vi le dau la inceput!" Se distribuie foi, se mai sparge un pic plictiseala.
Slide 59: Wow, mai avem un pic!!
Slide 64: Initialele mele preferate: Q&A! Aha, deci ultimele doua slide-uri erau goale... Gataaa, n-are nimeni intrebari, nu-i asa? Eu, conclusiva: “Multumim, ne trimiti prezentarea pe mail, da?" Trainerul: “Sigur… de fapt cred ca v-am trimis-o din greseala ieri...”
Nu-i mai raspunde nimeni. Lumea s-a imprastiat deja fericita.
Atentie, depresia in blogosfera!
Cristian Dorombach, blogger de top, mi-a facut recent o dezvaluire-soc: sindromul nr.1 care il afecteaza de cand activeaza in blogosfera este depresia. Cunoscut si sub numele de Piticu, el mi-a marturisit ca aceasta porecla i-a provocat atatea angoase, incat a fost de multe ori tentat sa-si inchida site-ul din cauza problemelor de natura psihologica cu care se confrunta. "Toata lumea ma intreaba daca m-am inspirat din povestea cu Alba ca zapada," mi s-a plans el. "Sterg zilnic zeci de comentarii pe blog in care sunt intrebat daca sunt mai scund de 1.50 m. Am primit nenumarate invitatii de a participa la spectacole de circ, olimpiadele pentru nevoi speciale si la OTV. Nu mai suport, sunt ingrozitor de deprimat. De trei ori pe zi ma gandesc sa-mi sterg blogul."
Cristi a mai precizat ca nu e singurul care sufera de depresie in blogosfera. Zilnic, zeci de bloggeri cad prada nelinistilor - motivele cele mai des intalnite fiind scaderea traficului, reducerea tarifelor la reclama publicata pe site si cresterea notorietatii lui Blogatu. Tot el mi-a furnizat si o fotografie, facuta intr-un moment de maxima intensitate emotionala, in care a fost la un pas de un gest extrem. Intr-un final - mi-a relatat - s-a linistit, si-a lasat cateva comentarii singur pe blog si a inceput sa se simta mai bine.
Cristi a mai precizat ca nu e singurul care sufera de depresie in blogosfera. Zilnic, zeci de bloggeri cad prada nelinistilor - motivele cele mai des intalnite fiind scaderea traficului, reducerea tarifelor la reclama publicata pe site si cresterea notorietatii lui Blogatu. Tot el mi-a furnizat si o fotografie, facuta intr-un moment de maxima intensitate emotionala, in care a fost la un pas de un gest extrem. Intr-un final - mi-a relatat - s-a linistit, si-a lasat cateva comentarii singur pe blog si a inceput sa se simta mai bine.
Distractie placuta in continuare de 1 Aprilie, dragilor:):):)
Read more...
Subscribe to:
Posts (Atom)
