Si totusi...
Tuesday, March 17, 2009
...noaptea cand sunt doar eu cu mine, ar trebui sa fii si tu aici. Iubind, te caut zadarnic, reveria incepe dinainte sa adorm iar somnul imi e anticiparea viselor in care te revad, libertatea de a-ti fi aproape.
Timpul in care nu suntem impreuna e forma de plastic meschin umpluta cu nisipul indeletnicirilor marunte. Plastic ce incepe sa-mi contureze intreaga fiinta, dictand dimensiunea fiecarei zile, pentru ca tu nu-mi mai esti alaturi iar eu sunt obligata sa ma joc de-a viata in lipsa ta.
Iar dimineata imi scutur perna de aroma visului in care te-am tinut in brate.
