Inteleptul de la Petrom

Mama, cat sunt de obosita. Si nici nu vreau sa ma uit la ceas, sa-mi arate dracovenia ca e 4 jumate dimineata. Sunt franta, ca am tras la bloguletul meu ca martoaga la jug: sa-l ordonez, sa-l periez, sa-l mai traduc pe ici pe colo in limba romana, asa cum mi s-a recomandat. Nu-mi pare rau, pentru ca (shhht, e secret deocamdata!) maine vreau sa i-l prezint lui Dono, dar acum as fi fost deja pe taramul lui Mos Ene, sforaind glorios daca nu ma nimeream pe blogul lui Decebal - pe care l-am citit aproape in intregime, stricandu-ma de ras. Domnu' Caliman, sunteti responsabil de cearcanele mele de maine!!

In fine, acu daca tot am apucat sa citesc despre cersetorii de la Petrom, mi-am adus aminte despre Inteleptul de duminica de la Petrom, pe care am avut onoarea sa-l cunosc in weekend, manata de nevoia subita de a nu ramane in pana prostului.
Imi urmez procedura obisnuita in asemenea situatii, rugandu-l pe nenea de la pompa sa faca plinul la masina si intru agale sa platesc, numai ca (si as vrea sa stiu acum ce femeie recita exact numarul pompei la casa; va invit, poftim!) imi formulez cererea cam impiedicat, sub ochii incriminatori ai Inteleptului de la casa: "Aaa... pompa aceea cu Polo albastru, va rog..." Inteleptul tace suveran, eu inteleg acuzatia si plusez cu detalii: "cred ca e unu sau trei". Oftand, Inteleptul imi ia cardul "Dom-ni-soa-ra" (eu, la mai putin de un metru saizeci, ma fac mica, mica) "daca toti clientii ar veni cu asemenea informatii la casa, unde credeti dumneavoastra am ajunge?"
Fiindu-mi clar ca asteapta un raspuns de la mine, intrucat nici nu validase cardul, ma uit peste umar spre afara, in cautare de noi indicii, temandu-ma ca pana nu raspund corect nu mi se iau banii si nu sunt lasata sa plec. "Dom-ni-soara", imi directioneaza Inteleptul din nou atentia, "traim intr-o lume incurcata, complexa, in continua schimbare. Trebuie sa fim pregatiti si cu ochii in patru, sa facem fata provocarilor". Eu aprob modest, intrebandu-ma care dracu e pana la urma pompa aia si daca o ma puna sa platesc cumva plinul de la Jeep-ul de alaturi, drept pedeapsa pentru ignoranta. "Sa mai aflati de la mine ca omenirea evolueaza sau dispare, in cativa ani n-o sa mai auzim nici de teoria darwinista si nici de aia creationista, o sa stim exact de unde am aparut si unde ne ducem si n-o sa mai fim manipulati nici de religie nici de stiinta! Si in lumea asta noua, fara instrumentele logicii vom fi neputinciosi" Imi recuperez cardul si dau sa ies, intrebandu-ma spre ce dimensiune cognitiva ne indreptam, cand ma aud strigata din nou: "Veniti tot timpul pe aici, nu?".
"Nu, e prima oara". Si ultima, gandesc in timp ce ma scotocesc usurata de cei 2 roni datorati benzinarului de la pompa care imi stergea constiincios geamurile perfect curate.
Uneori prefer oamenii simpli.