Doing nothing on a Sunday

Am deschis fereastra asta de new post fara sa ma gandesc exact la ce-o sa scriu si am aceeasi senzatie ca atunci cand trebuie sa-i scrii un email unui prieten - ca trebuie - si nu esti capabil sa distilezi, din ce ti se intampla sau ce simti, nimic coerent, nimic narativ, nimic demn de impartasit.

Ca de obicei, duminica sunt acasa si ma invart in micul meu spatiu de beton cubic fara vreo activitate care sa aduca plus de valoare acestei zile. Evident, pentru aceasta stare nonsensuala, caut un vinovat sau mai multi. Pe repeat este melodia asta:




Tot ca de obicei, caut dragostea in fiecare coltisor din casa si in inima mea. Nu e. Probabil a plecat in vacanta, sau s-a dus in vizita pe la prieteni. O sa revina curand, sper - e cam capricioasa ce-i drept..dar nu intotdeauna ma dezamageste...

Activitati de duminica:

• Valentin te-a confirmat ca prieten pe Facebook. Aha. Coleg de liceu si unul din cei mai culti si destepti oameni pe care mi-a fost dat sa ii cunosc. Intru pe profilul lui - a fost in toata lumea si a postat online albumele foto care sa o dovedeasca. Din fotografiile facute in locuri exotice ca Uganda, Kenya sau Georgia ii zambeste propriului sau sentiment, intrupat intr-o femeie pe care nu o cunosc, nu am vazut-o, pentru ca nu o arata lumii. Bravo lui, om de valoare si de caracter. Adica, are sute de poze pe Facebook. Still, no disclosure.
• E ziua surorii mele. Asta se traduce, atunci cand esti la sute de kilometri de aniversarea respectiva, printr-un telefon dat la prima ora. Care la mine a fost in jur de 13:00 dar de la ora 9:00 am tot visat ca o sun. Intr-un final, agasata de atata vis, m-am hotarat sa ma trezesc si sa o sun cu adevarat. La multi ani, Corina!
• Aflu zilele trecute ca prietena mea din facultate s-a maritat. In Seattle, USA. Acolo isi va petrece, probabil, restul vietii. Are ca pasiune fotografia si a postat pe Facebook un album cu poze ale pisicilor domniei sale. Stiu, nu e propriu-zis activitate de duminica, dar mi-am adus aminte de ea azi. Vedeti voi, si Valentin are, in colectia de poze online, un album cu pisici.
  

Sincera sa fiu, activitatea principala e sa uit. Sa-l uit pe Eduard suficient incat sa pot scrie un ultim post dedicat lui, prin care sa inchid labelul asta. As evada din propria mea piele si minte o perioada; ca o lasa m-as intoarce cand sunt complet vindecata; as reintra in propriul meu trup in luna iunie (iupii, scap de Postul Pastelui, 6 saptamani de privatiune, dar cam singura privatiune la care supun in timpul anului) exact pe autostrada noaptea, cu mine la volan, in drum spre mare; poate in timpul asta Raluca pe care as parasi-o ar cunoaste un print si as putea sa ma gasesc deja indragostita de altcineva; si din nou zambitoare.

Complicat rationament dar merita toti banii nevinovata mea fantezie de duminica....


Later edit:
Fie, am dat si de o poza cu jumatatea lui Valentin; la descriere a scris simplu: The Lady. Still dignifying - simply elegant.