(Note to myself) Revolta
Monday, January 19, 2009
Am ajuns o pitzi. Concluzia e inevitabila. O pitzi literata si ceva mai discreta decat exemplarele pe care le vezi in mod normal pe strada, dar atat de departe de ce eram acum cativa ani. Acum sunt semi-pantera de mall, borderline cu corporatista pitzi.
In viata mea s-au insinuat, discret si veninos, placa de intins parul, accesoriile de tot soiul (geanta, inele, pandantivele, cerceii voluminosi), muzica house, tratamentele de modelare a corpului (LPG, electrostimulare...puah), cluburile de fitze (ce-i drept, foaarte rar, dar nici in celelalte nu ma duc mai des), masina de lux capatata, gecutza cu guler de blana artificiala, tricourile cu sclipici, blugii bagati in cizme cu toc.
Am inceput sa-mi doresc sa am iPhone si bretonul mi-a crescut pana la punctul in care imi intra in ochi, iar acum sta intins cu ceara ocupand aproape jumatate de fatza.
Masina pe care mi-am luat-o din banii mei nu imi mai convine si mi-o doresc pe cealalta, mai mare, mai scumpa, mai de fitze - daruita de un barbat care nu ma ia in serios.
Am inceput sa ma gandesc tot mai serios la "procedee complexe" cum ar fi epilarea definitiva, tratamentele pentru unghii si extensiile de par.
In muzica pe care o ascultam (Depeche Mode? The Doors? Sting? Roxette? si alti clasici) s-a strecurat mult house si chiar si cateva manele.
Vacantele pe care mi le doresc presupun foaaarte mult confort, ceva stele pe firmanentul hotelului (ce cort? ce dormit pe plaja sau in masina sau la o pensiune oarecare?)
La job, am inceput sa ma inconjor de frenemies care iti complimenteaza noua culoare de par chiar daca e aproape identica cu cea veche, sa dau ochii peste cap, vorbind romgleza si framantandu-ma asupra laptopului pe grave issues de deadline-uri, reporturi, targete, mailuri si voice mailuri.
Geez, woman. Era o vreme cand jobul iti ocupa 8 ore pe zi si nici atunci nu-ti ataca pauzele si conversatiile. Cand iti faceai prieteni la serviciu care te sunau si cand nu voiau nimic special de la tine. Era o vreme cand conduceai o masinutza minuscula si ieftina si te simteai ca o regina a soselelor, iar acum iti numeri zgarieturile abia vizibile pe capota metalizata a masinii tale fabricata in Germania si te sperii gandindu-te ca peste 3000 de km vine revizia.
Era o vreme cand puteai sa iesi in orice bar si sa bei o bere si sa razi cu prietenii, iar acum sorbi cocktailuri gratzioase in cluburi... Puteai chiar sa mergi cu autobuzul si cand tricourile erau doar tricouri, nu top-uri, iarna purtai geci, nu "hainutze", cand scriai cuvintele intregi in sms-uri, nu abrevieri retardate, cand purtai aceiasi cercei o luna fara sa te complexezi si cand viata ta in general era mai simpla si mai digerabila.
Paradoxal, in viata aia mai simpla se intamplau mai multe lucruri si fatza ta, desi nemachiata dupa standarde, emana o prospetime naiva si o stralucire pe care acum incerci zadarnic sa o aplici cu fonduri de ten, ca nu-ti iese.
Live your life, woman, but make it good. Quality-check it a bit and educate your taste for the better, not for the shallower. Read a book outside of the "Chick-lit" collection. Take the train somewhere. Go to the peasants' market to buy cheese and watch a Romanian movie even if you know it will make you cry or wonder.
Woman, you'll turn 30 soon and though it's not the end of life (barely the middle of it) at some point you're bound to make an inventory of friends, family and things you value in your life. Don't render yourself ashamed at that age. Take the glossy bubblewrap off and expose yourself to the world you live in.
Oh, and peel off yourself the "love" you carry for a person who doesn't either desire or appreciate you. Who has always lied to you and embedded you in a dark corner of his life where he couldn't be bothered to return every so often. Who projected on you an aura of "non-loveable" person. You have been exposing yourself to underappreciation waaaay too long and (duuuh) never gained anything of it. What do you expect next?
Dramatic changes never occur unless we challenge them with every ounce of being we have left.
Life is short and it's flowing around you so stop resisting the flow. Enjoy it even if you are alone and learn to shake the loneliness off. Stop being a sad pitzi approaching a threshold and start being an less sophisticated, more self-assured true woman.
Grow a bit out of yourself, catepillar-style :) You will enjoy the butterfly!