Hmmm....la multi ani?...

Bloguletul meu a implinit un an si oricat m-as bucura pentru el, nu pot sa nu transpun acest an in asteptari, deziluzii, lacrimi, umbre dar si in lumini, zambete, glume si mii, mii de mesaje scrise.
Nu stiu de ce, dar tu si eu ne scriem multe mesaje...Ne luptam cu providerii de telefonie mobila pentru tarife mai bune, mii de minute in retea incluse in abonament, sute de sms-uri (din pacate tot in retea) si dupa aia facem cost suplimentar in mesaje cross-network, cate 20-30 pe zi? Da. Matematica asta naste un paradox: un minut de conversatie: 2 centi (sau eurocenti. Habar n-am). Un mesaj scris: 5 (euro)centi. 30 mesaje pe zi, logic, 1 euro jumate adica 75 de minute de conversatie adica o ora si un sfert. Ha! Uite cum aflu eu ca noi vorbim o ora pe zi la telefon:)
Fie, ne scriem pret de o ora si ceva de conversatie :)
N-as da mesajele astea pe nici o alta forma de comunicare. Pliculetul ala a purtat saruturi, urari de noapte buna, glume, certuri si impacari. Prin mesaje am ridicat tonul cand eram nervoasa si te-am intrerupt din argumentari trimitand al doilea sms inainte sa-mi raspunzi la primul. Poate cel mai important, printr-un mesaj mi-ai zis, prima si ultima data, ca ma iubesti. O mica picatura de apa care s-a prelins de pe bulgarele de gheata ce iti tine loc de inima...
Cand primesc un mesaj si nu e de la tine, pret de cateva secunde expeditorul este detestat, pus la colt, ignorat si acuzat de tradare de identitate.
Blogul asta s-a nascut tot din mesaje, primele post-uri (pe citite si verificate!) s-au hranit din sms-urile mele trimise tie sau pastrate in drafts... Cum ar veni, blogul este un alter ego sms-istic:) aici am asternut ganduri pe care nu m-am adunat niciodata sa ti le trimit, melodii pe care nu ti le-am scris niciodata pe cd, aici mi-am permis toata nostalgia pe care am ferit-o si o feresc de tine. Patratelul asta de editare in care scriu a primit neconditionat fiecare traire a mea. Si pentru asta, Blogger, iti multumesc:)
Stiu, scriu cu multe :):) azi, zambesc, doar e o aniversare, trebuie sa ne veselim un pic. E sarbatoarea unui tribut adus tie, Eduard, si inimii de gheata care m-a pus pe jar. Te iubesc, Pitik, stiu, am ratat semnatura, asta nu trebuia inclus in text, se punea la sfarsit, sigila fiecare scrisoare catre tine. Uite, n-am mai rabdat pana la final. Si iar :). Adica zambesc.
(si, da, zambesc SI datorita unui sms... care se incheia cu zana mea miniona)

La multi ani, raluxa.blogspot.com