Natiunea borderline

Un articol de pe  blogul lui Eugen Hriscu m-a impins in seara asta la revolta psihanalitica. Am trait revelatia ca suntem un popor borderline, instabili sclavi ai propriilor noastre exagerari emotionale, rasufland ambivalenta prin toti porii.
Daca vrei o definitie pentru disfunctia personalitatii borderline, mergi pe Wikipedia si ai sa descoperi trasaturi precum:

• [...]depth and variability of moods [...] Suntem mandri ca suntem romani, dar profund dezgustati de rromanisme, si consoana dublata ar vrea sa schimbe complet directia termenului. Ce folos ca pentru straini nuanta r-ului dublat se pierde, iar noi ramanem o natiune cu aratatorul infipt acuzator in propriul piept? Noi suntem romani si uram rromanii. Cum suna?
• [...] unusual levels of instability in mood, "black and white" thinking [...] Ne uram idolii si ne adoram detestatii, ne uitam cu sufletul la gura la Nikita pe OTV, il ascultam din nou infrigurati pe Andrei Gheorghe la 13-14 si strambam din nas cand cineva pronunta numele presedintelui Basescu, uitand ca il vom vota din nou anul acesta.
• [...]difficulties maintaining relationships in work, home, and social settings [...] Mergem cu totii la psihoterapie, romani? Ne divorteaza bunicii si ni se sinucid copiii, atunci cand nu isi lipesc pe frunte, benevol, eticheta "porno". Detalii gasiti la stirile de la ora 5, pentru ca abunda in simptome la care nu rezist sa ma expun...
  

Cat priveste sentimentul cronic de gol sufletesc, ii regasesc slabele tentative de compensare prin sutele de cosuri din hypermarketuri sau prin consumerismul de zi cu zi, traitul aspirational de un salariu la altul pentru a achita creditul la masina prea scumpa sau la ultimul mobil dictat de trenduri. Suntem niste nefericiti, blazati si ingrijorati de poleiala personala care descopera tot mai putine solutii la criza sufleteasca ajunsa in varf de grafic. Imaginea de sine instabila care ne tulbura personalitatea nationala lasa loc auto-afirmarii in cele mai penibile ipostaze, pornind de la cocalari si pitzipoance si ajungand la politica de tip "panem et circenses". Pentru ca avem un ego bolnav si insetat de recunoastere.
Iar eu, romanca din nastere si purtatoare de sindrom borderline, recunosc: ma numar printre bolnavi...