Evadata, m-am intors

O evadare micuta-micuta, nu chiar in natura ci in orasul de bastina, dar cu o masina suficient de puternica incat sa-mi provoace senzatii tari:

Si da, printesa urbana si-a condus singura caleasca cu 140 de caluti inspumati, da, cu viteza aia de 200 la ora, fara print, fara macar un vizitiu...a fost la o nunta frumoasa, bogata, care n-a durat 7 zile si 7 nopti pentru ca nuntasii au servicii la care trebuie sa ajunga, si au si ficat care nu mai suporta chiar asa orice...


Ma surprinde cum toate nuntile pot sa semene intre ele si totodata sa fie unice :) e un sablon linistitor in ceea ce le priveste, e relaxant sa stii ca dupa peste va urma intotdeauna friptura, ca poti rascumpara oricand mireasa cu un bax de whiskey (apropo, ciudata unitate de masura pentru whiskey!!!), ca mai devreme sau mai tarziu DJ-ul va pune El Meneaito si nuntasii de orice varsta vor executa cu placere dansul ala stupid, ca atunci cand aduc chelnerii tortul se canta, tot asa, o anumita melodie de "multi ani traiasca"...
...si asa mai departe pana la "darul final", mereu un plic, mereu aceeasi suma :)


Felicitarile mele, Raluca & Florin, dragii mei prieteni, casa de piatra si multa fericire, stiu ca sunt urarile standard - dar noi nu suntem standard, nu-i asa?


Asa ca m-am intors in infernul meu urban cu o nunta in plus de rememorat, un set de poze de descarcat, un kilogram in plus pe silueta mea de silfida (a fost bun tortul!) si senzatia ca a fost o nunta de jucarie, ca prietenii mei nu s-au casatorit pentru ca asta e pentru oameni mari, iar noi nu se poate sa fi crescut mari inca...