What DO you want, after all?...

Nu inteleg...sa mor daca inteleg (vorba vine...)

De ce esti asa dragut si saritor, ce vrei de la mine, de ce nu ma lasi sa te uit, de ce si vineri si azi am simtit ca tragi de timp ca sa mai petrecem timp impreuna cand altadata m-ai fi concediat "scurt", de ce simti nevoia sa te implici in viata mea, de ce iar iti conduc masina si alerg cu tine prin oras intre clienti si case de inchiriat, de ce schimbam atatea sms-uri pe zi, de ce tii minte tot ce vorbim, de ce ai acelasi zambet in coltul gurii cand vorbim ca atunci cand eram impreuna, de ce mi-ai zis ca te-ai certat ieri cu ea, de ce nu ma poti refuza upfront cand te chem sa dormi la mine (just sleep...), de ce imi lasi senzatia asta familiar dulceaga de care nu ma pot scutura, cum m-ai adus iar in stadiul sa-ti dau mesaj cu "te astept diseara", de ce am adunat noi obiecte in colectia "de la Edi" (o minge si o sapca...ambele delicioase dar ma fac sa ma simt ca o pustoaica...)

nu
nu
nu
nu
nu
nu
nu
nu

Stiu, daca ai vedea post-ul asta ai zice ca ma cert singura.

This has to end. I can't go back. Won't go back.

This ended ages ago, infact.

I'm not going back to a bit of happiness versus all that misery.

You WILL be forgotten, even if not today.

Nu vreau sa te mai iubesc!